PRINT EUGENIO VON SAVOY

Aceasta cercetare despre Eugenio von Savoy am inceput sa o fac acum citiva ani din curiositatea mea de a a profonda cunostintele mele despre acest Print – un personaj istoric putin cunoscut in Italia dar care a avut un rol important pentru anumite zone geografice europene, zone in care eu am importante relatii umane, sau zone care reprezinta o parte importanta a vietei mele.

Ma refer la Trieste si la Italia unde m-am nascut, unde am rude si prieteni, la Austria unde am rude si prieteni si la Romania unde am rude si prieteni.

Printul Eugenio di Savoia a fost un protagonist al istoriei europene iar hotaririle sale au conditionat viitorul, in mod special al oraselor Trieste si Timisoara dar se poate spune, in general, al intregii Europe.

Curiositatea mea de a cunoaste mai bine acest personaj incepe acum 35 de ani in urma, cind am vizitat prima data castelul Belvedere, principala sa resedinta din Austria, care prin frumusetea sa arhitectonica, prin pozitia sa, este in mod sigur una din cele mai frumoase constructii din capitala austriaca.

Izvoarele relative la viata Printului Eugenio di Savoia, pe care le-am consultat sunt de diversi autori, italieani, germani si inglezi, fara sa lipseasca dintre aceastia autorul celei mai faimoase biografii scrisa in anul 1800 Anton von Arneth, care este si biograful Mariei Tereza. Nu lipsesc nici documentarile, mai recente, in internet care deseori nu pot fi considerate mereu izvoare de incredere, dar  uneori ajuta cercetarea.

In general bibliografia despre Eugenio di Savoia este destul de vasta, cea mai mare parte in limba germana, engleza si franceza. O mica parte din aceste carti – 29 – se gasesc la Biblioteca Civica din Trieste. Interesant este faptul ca prima sa biografie a fost scrisa in anul 1700 cind Eugenio avea abia 37 de ani, scrisa in limba germana si imediat tradusa in limba olandeza si apoi in alte limbi.

Documentarea mea, ca urmare, s-a bazat in mod principal, pe studiul textelor in limba germana, engleza si italieana pentru a avea o schema de pozitii si evaluari comparate si diverse despre Printul Eugenio, cautind sa le integrez pentru a da o evaluare impartiala despre acest personaj istoric.

Bine inteles ca aceasta relatare este selectiva, tinind cont ca numai biografia lui Arneth este compusa de trei volume. Eu, in schimb, voi cauta sa deliniez istoria sa in 12 pagini. Va las dumneavoastra curiozitatea de a descoperi, spre exemplu, alte aspecte ale periodei sale in Banat si in Timisoara.

SITUATIA IN EUROPA

Pentru a intra in argument este important sa fotografam situatia politica din Europa in cea de-a doua jumatate a secolul1600.

Dupa terminarea razboiului de treizeci de ani, in anul 1648, Franta, care din anul 1661 era condusa de Luigi al paisprezecilea, ramasa fara tutela Cardinalului Mazarino, se repropune sa devina cea mai mare putere europeana si din luxul evenimentelor memorabile de la curtea sa, regele Sole (soare) intentioneaza sa treca la controlul Europei.

Ca si predecesorul sau, Francesco primul, supranumit “turcul cristian” si regele Luigi al paisprezecilea comploteaza cu turcii impotriva Austriei care reprezenta cel mai mare dusman si adversar al sau.

Intre timp Austria, unde in anul 1658 vine incoronat Leopold Intii de Habsurg imparat al Sacro Romano Impero trebuie sa respinga continua presiune a turcilor care dupa infringerea ungurilor de la Mohacs in anul 1526, s-au stabilit in toata Ugnaria si in Balcani si minau in mod constant orasul Viena.

Armata austriaca reorganizata de generalul Montecuccoli, reuseste sa obtina citeva victorii asupra turcilor in anii 1663 si 1664.

Puterile marittime Olanda si Anglia, imbogatite din comert cu teritoriile possedute dincolo de mare si din inceputul procesului de industrializzare, nu vedeu cu ochi buni intentiile si aspiratiile Frantei. Nu intentionau sa se implice in mod direct intr-un razboi impotriva Frantei, in schimb ajutau Austria in razboiul impotriva Turciei numai din punct de vedere financiar. Mult mai concret era ajutorul Poloniei si Venetiei dat Austriei, intrucit erau in mod direct implicate in lupta antiotomana.

In acea perioda se remarca figura lui Marco d’Aviano, predicator la curtea de Habsburg, care a declarat o cruciada impotriva turcilor.

SITUATIA DIN TRIESTE SI TIMISOARA

Aici doresc sa fac o paranteza pentru a vedea ce se intimpla la Trieste si la Timisoara in acea perioda. Orasul giulian, chiar daca era un orasel mic, cu citeva mii de  locuitori era in atentia habsburgilor pentru pozitia sa geografica de oras cu deschidere la mare – deci port. Acest fapt este demonstrat de vizita pe care imperatorul Leopold Intii a facut-o la Trieste in 1660. In orice caz, in acea perioada Marea Adriatica era o proprietate absoluta a Venetiei iar Austria nu poseda inca o flota, ca urmare nu avea nici o influenta la Marea Adriatica. Avea in schimb doua postatii militare in vecinitatea Triestului la Duino si la Gorizia, iar Trieste deja din 1382 se daruise Austriei. Aceste lucruri au favorizat  rolul si destinul Triestului pe care il va avea in viitor.

Intre timp Timisoara si intreg Banatul, cit si doua treimi din Ungaria se aflau sub influenta ottomana dupa infringerea de la Mohacs in 1526. In 1552 Timisoara este cucerita de ottomani si devine un important punct strategic militar sub directia administratie a Sultanului si capitala noului Pasalic. Timisoara ramine sub dominatia turca 150 de ani chiar daca s-au avut citava revolte si tentative de recucerire, toate cu rezultat negativ.

In aceasta perioda Timisoara se fortifica mult, afirmindu-se ca oras multicultural, ospitind in interiorul zidurilor sale diverse comunitatii cu limbi si religii diferite.

PRINTUL EUGEN

Terminata aceasta premisa esentiala care deliniaza cadrul complet al situatiei europene putem sa vedem cine a fost acest Print.

S-a nascut la Paris in 18 octombrie 1663; mama Olimpia Mancini, nepoata Cardinalului Mazarina iar tatal Eugenio Maurizio Print di Savoia Carignano, Conte de Soissons.

Mama, o mare protagonista a intrigilor de la curtea regelui Luigi al Paisprezecilea, dupa moartea unchiului sau Mazarino, isi pierde puterea si influenta si i se impune sa paraseasca Franta in 1680, iar tatal moare in batalie in 1673 cind Eugenio avea doar 10 ani.

In realitate Eugenio este crescut de bunica sa, Maria de Borbone, Printesa de Carignano si sufera de razbunari transversale din partea damelor de putere franceza care erau impotriva mamei si care conving Regele Luigi sa-l destineze carierei bisericesti in ciuda faptului ca el dorea cariera militara.

Adolescentul Eugenio vine indicat ca “micul abate” si birfit pentru antipatia sa, nefiind niciodata demonstrata, si repulsia pentru sexul feminin, fiind chemat “curvulita”.

Schimabrea cursului vietei sale se produce in 1683 cind avea 20 de ani.

In acel an Viena este asedata de turcii lui Mahomet al Patrulea, condusi de Kara Mustafà. In fata puternicii armate turcesti, apararea Vienei era gata sa cedeze. Daca Viena cadea, strada turcilor spre Europa de deschidea si probabil istoria noastra actuala ar fi fost in mod profund alta.

Cu toate acestea, puterile europene privesc de la fereastra, nu intevin alaturi de Austria, din contra Franta continua sa lucreze impotriva.

Aceasta situatie insa inflacareaza spiritual si sufletul multor tineri nobili din Europa care merg sa dea propriul ajutor personal lui Leopold Intiiul. Printul Eugen impreuna cu un bun prieten al sau Printul Conti, fuge din Franta si se duc la curtea lui Leopold.

Aceasta hotarire a fost determinata si de faptul ca in acelas an a murit in batalie linga Viena fratele sau mai mare Luigi Giulio  di Savoia care era comandantul regimentului de dragoni.

Printul Conti nu merge cu Eugenio pina la Viena dar il ajuta din punct de vedere financiar. Leopold il primeste pe Eugenio cu multa bucurie si il inroleaza in armata sa. Eugenio ramine putin deluzionat pentru ca nu i se da o pozitie de conducere.

Ne intoarcem acum sub zidurile Vienei unde armata turca formata din ieniceri, cavaleri bosniaci, tigani, trupe ale geniului comandate de specialisti europeni, trupe vlahe, trupe eunuce care reprezinta trupa aleasa si cea mai feroce a Sultanului, se pregateste sa dea lovitura finala  orasului Viena ajunsa la ultimile puteri.

In acest context trebuie amintit ca trupele vlahe comandate de Printul Cantacuzino, care vrind-nevrind a trebuit sa lupte alaturi de armata ottomana, prin actiuni de spionaj si informatii impotriva turcilor si in favoarea asediatilor, reusesc sa ajute intr-o maniera determinanta aparatorii Austriei.

Intorsatura hotaritoare a fost determinata de contributia cu trupe militare a Regelui Poloniei Giovanni Sobieski care, cu armata sa alaturi de cea austriaca comandata de Printul Carlo Duca di Lorena, pun in actiune un controatac impotriva armatei turcesti care, luat prin surprindere, este infrint, iar in cortul de lux al lui Kara Mustafa favoritele si lebedele sunt decapitate, iar dupa putin timp Mohamed al Patrulea il invita pe comandantul sef al armatei turcesti sa-si puna capat vietei.

In succcesivele actiuni de contraatac se remarca si Printul Eugeniu.

Inviorati de aceasta victorie. Austriacii in frunte cu Printul Carlo Duca di Lorena si intariti de sprijinul Papei Inocenzo al noula, din Venetia, de Polonezi si de alti Printi din Europa urmaresc turci. Cuceresc Buda, ajung pina la Arad iar in 1688 cuceresc Belgrad, care va fi in luata din nou de turci in 1690.

In decembrie 1683 Printul Eugenio di Savoia este numit comandant al unui regiment de dragoni, iar in 1685 la numai 22 de ani devine general. Impreuna cu prietenul sau Printul di Commercy participa la toate bataliile impotriva turcilor pina in 1688 cind a fost cucerit Belgradul unde este ranit.

Aceste actiuni curajoase ii va aduce prima recunostinta internationala; de fapt Regele Spaniei Filippo al doila il decoreaza cu ordinul Toson d’Oro.

Intre timp insa pretentiile Frantei duc la izbucnirea in Europa a razboiului de 9 ani provocind o coalitie antifranceza intre Olanda, Anglia, Austria, Spania si Printii germani carora, in 1690, li se alipeste Printul Vittorio Amedeo di Savoia.

Generalul Eugenio vine mutat pe acest front si la inceput participa la batalia de la Magonza, apoi in Piemonte in campania in Italia obtinind rezultate importante la Staffarda si la Cuneo.

Dar amenitarea turcilor ajunje din nou catre Imper in 1697, iar Eugenio este numit comandant sef al Armatei imperiale si infringe in mod clamoros la Zenta (se numera peste 30.000 morti)  urmarindu-i  apoi pina la Sarajevo. Dupa ce cucereste si Arad in 1699 se semneaza pacea de la Carlowitz cu Turcia unde se stabileste ca Ungaria si Transilvania trec sub Austria.

Intre timp, in 1697, se semneaza pacea dintre Imperul Habsburgic si Franta, pace care va dura putin, de fapt in 1701 izbucneste razboiul de succesiune spaniola.

Printr-o manovra abila Luigi XIVleail inscauneaza pe tronul Spaniei pe verisorul lui Filippo d’Angiò. Acest fapt il infuriaza rau de tot pe Leopold Intii care, prin succesiune de dinastie, cucerise acel tron pentru fiul sau Carlo.

Printul Eugenio, pritntr-o strategie speciala, reuseste sa-i insele pe francezi si intra cu trupele imperiale in Italia atraversind muntii Alpi, la Rovereto, trecind prin Repubblica Venetia care era neutrala; in fruntea francezilor era generalul Catinat. Comandantul sef al Armatei francese vine numit batrinul Villeroy, putin abil in ale razboiului, care sufera din partea Printul Eugenio – un ingenios si inteligent strateg – batjocura de la Cremona.

La Cremona se gasea cartierul general francez, unde printr-o actiune nocturna si fulminanta a Printul Eugenio vine facut prizonier Villeroy, nu reuseste  insa sa cucereasca fortareata din cauza apararii cu stranicie a fracezilor.

Villeroy va ramine un timp indelungat la Viena, apoi va fi eliberat fara nici un fel de rascumparare.

Toate aceste victorii au provocat intrarea pe scena militara franceza a comandantului Vendome care a creat multe probleme Imperului. Dificultatilor prin care trece Viena si rezultatul obtinut in campania italiana, impreuna cu marele prestigiu obtinut de Eugenio ii aduc acestuia numirea , in 1703, in functia de Presedinte al consiliul Aulic al Vienei, organ suprem militar si politic.

Din acest moment Printul incepe o actiune de renovare a sistemului gestional al carierelor militare, care ii aduc nu putini dusmani deoarece pina atunci grade si cariere militare erau cunparate. Printre curiozitati – inventeaza si introduce “pasul roman” in defilari. In 1704 se reprezinta pe cimpul de batalie in Germania impreuna cu fortele aleate engleze, olandese si imperiale care sunt comandate de Marlborough, cu care se intelege foarte bine si exista intre cei doi o stima si admiratie reciproca. Impreuna cistiga victoria importanta de la Blenheim.

In 1705 moare Leopold Intii caruia i se succede fiul sau Giuseppe Intii. In acea perioda se formeaza o triada de putere intre primul ministru Wratislaw, Printul Eugen, Presedinte Aulic si Imperatorul, care gestioneaza toata situatia militara si diplomatica fara contraste.

In acelas an Eugenio se intoarce in Italia in fruntea armatei imperiala iar in 1706 dupa mai multe batalii reuseste sa infringa armata franceza care asediase Torino, o urmareste pina la Tolone in Franta fara prea mult noroc.

In 1707 Eugenio este numit Prim General la numai de 44 ani.

Din 1707 pina in 1710 se intoarce in Olanda –Fiandre unde impreuna cu comandantul Marlborough obtine mai multe victorii dintre care cea mai importanta este cea de la Malplaquet.

Anul 1711 este caracterizat de trei evenimente importante: mortea imperatorului Giuseppe I; inscaunarea pe tron a lui Carlo al Saselea si destituirea generalul Marlborough impreuna cu retragere trupelor engleze din razboiul antifrancez.

Faptele politice englezesti care au dus la destituirea  generalului, prietenul sau, il determina pe Printul Eugenio sa mearga in Anglia in 1712. Chiar daca Eugenio se bucura de simpatia poporului englez nu reuseste sa-i convinga pe englezi sa schimbe linia politica de retragere a trupelor.

In 1713, prin pacea de la Utrecht partile in batalie se linistesc pentru putin timp iar un an dupa in mod formal se sfirseste razboiul de succesiune spaniol. Situatia ramine insa incordata deoarece Carlo al saselea, prin “Prammatica sanzione” (Aprobarea Pragmatica) vrea sa garanteze successiunea la tronul Habsburgic a singurei sale fiice Maria Teresa.

Cu mortea lui Luigi al Paispresecelea se termina si presiunea facuta de Franta dar ramine inca nerezolvata problema contentiosului proprietatilor spaniole in Italia.

In 1716 izbunceste din nou razboiului austro-turc iar Eugenio se gaseste din nou pe acest front. Cu o armata mai mica si cu marea sa abilitate infringe turcii la Peterwaradein si apoi la Belgrad. Ocupa Timisoara si Banatul. In 1718 Turcii sunt contrinsi prin pacea de la Passarowitz sa puna capat definitiv ambitiilor lor de extindere si se determina noua hegemonie austriaca asupra Balcanilor Nord Occidentali.

Urmeaza o perioda de pace relativa pentru Imper iar eforturile vin concentrate in procesul de organizare al statului si economiei.

Se construesc strade, se fondeaza companii marittime dintre care cea de la Ostenda vruta de Imperator si de insasi Printul Eugenio care insa nu prea era convins de viitorul maritim al Imperului din cauza marilor companii marittime esistente care aveau o mare putere.

TRIESTE

Aici ne intoarcem la Trieste care fusese bombardata de pe mare in 1702  in timpul razboiului spaniol. Austria decreteaza rolul maritim al Triestului  in anul 1717 prin carta de libera navigatie in Marea Adriatica iar in 1719 prin constituirea Portului Franc. In realitate, flota militara habsburgica isi incepe activitatea abia in 1731 chemindu-l la conducerea acesteia pe Amiralul genovez Giovanni Pallavicini (casa visavi de Hofburg) .

La putin ani dupa aceea , in 1734, pentru prima data, debarca la Trieste pentru dezvoltarea Portului.

Imperatorul Carol al saselea face o vizita la Trieste in 10 septembrie 1728, unde se opreste 3 zile.

Interesanta este o nota facuta de Babudieri, istoric triestin,  pe care eu nu am gazit-o in alte documente, care sustine ca Printul Eugenio deja de cind era Presedinte aulic voia sa dezvolte un port la Trieste care se aiba o functie militara.

TIMISOARA

Dupa victoria de la Petervaradin din 5 august 1716, la numai 48 de zile de asediu, in 12 octombrie 1716, se predeaza Mehmed Pasa, iar 1n 18 octombrie din acelas an, Printul Eugenio intra in mod triunfal la Timisoara. Prima sa actiunea politica, folosind si rolul sau de Presedinte Aulic, este interventia facuta la curte pentru a sustine administratia directa a Banatului si a Timisoarei de catre Casa Inperiala si nu cum cereau unguri sa fie supus direct regatului Ungariei. Ca urmare, in 28 iunie 1719 Imperatorul semneaza decretul prin care administrarea Banatului cu capitala la Timisoarea, se face direct de Curtea Imperiala. Comandantul acestei regiuni, care ramine supusa unui regim militar, vine numit direct de Presedintele Aulic, deci de Printul Eugenio.

Ultima parte a vietei sale Printul o petrece la Viena  unde se ocupa de afacerile de Stat, dar asa cum remarca Mc Kay, incet, incet, este pus de-o parte de catre Imperator care nu a apreciat ca Printul s-a opus planurilor sale commerciale pe de o parte, pe de alta Primul ministru Wratislaw moare in 1712, care de obicei sustinea toate propunerile Printului, ca urmare puterea sa la Curte scade.

In 1723 Printul declama:” parerea mea este ca ar fi oportun ca, din toate punctele de vedere, comertul sa ramina privatizat decit sa fie inglobat in companii controlate cu consecinte pe are eu le-am prevazut deja.” De fapt in 1731 compania maritima Ostenda este inchisa.

In orice caz, in 1734 Eugenio se gaseste din nou pe cimpul de batalie in razboiul de succesiune polonez, unde este in fruntea batalionului imperial.

In 1736 la Belvedere dupa o zi normala si obositoare Eugenio merge la culcare si moare in somn.

CONCLUSIONI

Acest General, onest, incoruptibil, fidel si corect a devenit o legenda. Figura lui de cavaler curajos a inspirat, in acel timp, un cintec popular. Printul Eugenio se aminteste principal pentru calitate sale militare care au revolutionat vechile scheme si conceptii de strategie militara, introducind batalii nocturne, spionaj, miscari de trupe rapide lucruri care ramin moderne si astazi. Pina si Napoleon a reconoscut ca Printul Eugenio este unul dintre cei mai mari generali ai umanitatii care a introdus strategii moderne in razboi, valabile     putem spunem si astazi

Dar nu numai in razboi s-a distins acest Print.

In scurtele perioade in care nu era pe front dar a trebuit sa se trateze de 17 ori pentru ranile avute in razboi, a construit palate la Viena si in provincie, care astazi sunt mindria  Austriei, a colectionat tablouri de valoare si carti care au format o biblioteca, cea mai mare si importanta din timpul sau.

Pentru realizarea acestor colectii avea agenti sai proprii care colindau toata Europa in cautarea de opere alese investind astfel intregul sau patrimoniu.

Avea prietinii importante printre care cea cu filosoful Leibnitz. Din pacate nu s-a casatorit niciodata si nu a avut mostenitori, de acea fu chemat si “Mars ohne Venus”.

Prieteniile femminine intradevar au fost putine in viata sa privata care nu au dat loc, lucru straniu pentru acele timpuri, la nici un fel de birfa in afara de cea din timpul adolescetei sale in Franta.

Nu a vorbit niciodata perfect limba germana chiar daca nemtii il considerau unul dintre cei mai mari eroi ai lor.

Se semna de regula Eugenio von Savoy, un straniu amestec de limbii – italiana, germana si franceza, era admirat de englezi, respectat de francesi si temut de turci.

S-a demonstrat un diplomatic abil si, cum am vazut mai inainte un protector  al culturii.

Nu avea ambitii de cuceritor toate bataliile sale au fost facute in spiritul de fidelitate catre casa de Austria si consolidarea granitelor Imperiului. Prin actiunile sale militare practic a inminat Mariei Teresei un Imperiu solid, sigur si respectat. Se poate afirma fara dubii ca regatul de lunga durata condus de cea mai importanta Imperateasa de Habsburg care se intindea din Italia pina in Romania, a fost in mare parte, opera acestui Print General.

Ecourile positive si negative despre acest mare om de actiune s-au prelungit pina in zilele nostre. S-au scris zeci de biografii sute de studii si mii de articole, s-au construit monumente in onorea sa la Viena si la Torino, o nava blindata cu numele sau a fost lansata in mare la Trieste il 1912 de Marina Militara Austriaca  iar dupa primul razboi mondial si-a terminat cariera ca nave tinta.

Germania nazista, in 1938 a lansat la Brema cu numele sau un crucisator care si-a terminat cariera in 1947 ca nava tinta in poligonul atomic de la Bikini. O pagina mai negativa care a purtat numele sau a fost istoria Diviziunii a SS Prinz Eugen, constituita in 1942 in mod esential din Volksdeutsche (oameni de raza germana) care provenau din Serbia, Croatia si in special din Banat. Din pacate aceasta diviziune s-a distins in mod dramatic in lupta impotriva partizanelor din Balcani cu numeroase masacre si atrocitati chiar in privinta civililor.

Primul comandant al Diviziei a fost Arthur Phelps (30 ianuarie 1942 – 15 mai 1943)

Acest Phelps a fost soldat in armata imperiala austriaca, era un Volksdeutsche din Transilvania si a servit corpul de munte al armatei romane pina in 1941. Aproape 7500 de partizani si civili au fost ucisi in Banat de nazisti, maxima parte de raspundere avind-o aceasta Divizie.

Bine inteles ca Printului Eugenio nu-i se poate atribui nici o vina pentru atrocitatile naziste chiar daca el a fost primul care a coordinat emigratia germanica in Banat.

Acest prim val de emigratie a fost chemat Karolinische Ansiedlung care a inceput in 1718 si s-a terminat in 1737.

Aceasta colonizzare Caroline avea trei obiective:

1) Fortificare teritoriul impotriva invazorilor

2) Explotarea pamintului si dezvoltarea fermelor agricole

3) Raspindirea religie Catolice in Europa Orientale.

De colonizarea Banatului a fost insarcinat de Printul Eugenio un alt Print –Claudius Florimund.

Colonii proveneau din regioni cunoscute cum sunt Baden, Wurttenberg, Alsazia, Lorraine, Rhinenlands, Westfalia, Baviera si Swabia cum si din alte zone. Chiar daca proveneu din diferite regioni si vorbeu deci diferite dialecte, au fost chemati Svabi. Cu acest nume erau indicati toti germani care s-au stabilit de-a lungul Dunarii. Majoritatea erau tarani saraci care se ocupau de agricoltura la nobili feudali carora trebuiau sa le plateasca taxe mari.

Punctul de placare era devenit orasul Ulm in regiune Sveva. De la Ulm se organizau plecari pe  barche, erau imbarcate lazi mari cu de toate, in special unelte, chemate Ulmer Schachtel care navigau pe Dunare pina la Viena de unde continuau via tera cu carute.

Cu prima colonizzare au ajuns in Banat cica 15.000 de coloni. O buna pare din acestia au murit in timpul incursiunilor torcesti sau de ciuma bubonica.

Colonizzarea era cunoscuta cu numele der “Grosse Schwabenzuge” sau “marele voiaj svev” iar dupa prima au mai urmat in 1700 alte doua mari colonizari.

2) Maria Teresianische Ansiedlung sau colonizarea Mariei Terezei  care s-a facut intre anii 1744 -1772.

3) Josephinishe Ansiedlung sau colonizarea lui Josephin care s-a facut sub Joseph al Doila intre anii 1782 -1787.

FINALE

In concluzie doresc sa inchei intr-un mod mai leger si simpatic si sa-l amintesc pe Printul Eugen pentru un motiv economic si social important pentru orasul Timisoara. El a fost cel care a fondat prima fabbrica de bere din Romania la Timisoara, care ne permite si astazi se ridicam un pahar impreuna cu prietenii dupa o zi obositoare, si sa gustam o bere buna, plina de istorie si simpatie.

in